istórie (istórii), s. f. – 1. Știință care studiază dezvoltarea complexă a societății, a unui popor etc. – 2. Poveste, relatare. – 3. Conflict, încurcătură, necaz. – 4. Organ genital. – Mr. isturie. Lat. historia sau gr. ἰρτορία (sec. XVII). Accentul istorie, înv., se aude actualmente numai pentru sensurile 3 și 4. – Der. istorioară, s. f. (anecdotă, povestire distractivă, banc); istornic, adj. (istoric), sec. XVIII, înv.; istoric, adj., din fr. historique; istoricesc, adj. (istoric), sec. XVII, înv.; istoric, s. m. (specialist în istorie), din lat. historicus, sec. XVII; istorisi (var. rară istori), vb. (a povesti, a relata), din gr. ἰρτορῶ, ἰρτορίσω; istoriograf, s. m. (cronicar, istoric), din gr. ἰρτοριόγραφος (sec. XVIII); istoriografie, s. f. (știință auxiliară istoriei care se ocupă cu studiul evoluției concepțiilor și operelor istorice); preistorie, s. f., din fr. préhistoire; preistoric, adj. Vezi definitia »

PÉNSIE s.f. Sumă de bani care se acordă (lunar) persoanelor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Sumă de bani acordată anual de stat, de o instituție etc. cuiva, ca recompensă pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension]. Vezi definitia »

SOMATOGENÍE s. f. apariție a unor caractere somatice sub influența condițiilor de mediu. (< engl. somatogeny) Vezi definitia »

VIDEOFONÍE, s. f. Termen folosit pentru transmisia simultană a imaginii și a sunetului. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videophony, fr. vidéophonie. Vezi definitia »

DISTONÍE s. f. dereglare a tonicității țesuturilor sau a tonusului nervos. (< fr. dystonie) Vezi definitia »