REFRACTOMETRÍE s.f. Parte a opticii care se ocupă cu metodele de măsură a indicilor de refracție ai diferitelor substanțe. [Gen. -iei. / < fr. réfractométrie]. Vezi definitia »

BÉSCHIE, beschii, s. f. (Reg.) Ferăstrău cu lamă lată, cu câte un mâner de lemn la fiecare capăt. – Comp. bg. bičkija. Vezi definitia »

PARAPLEGÍE s. f. paralizie completă a membrelor inferioare. (< fr. paraplégie) Vezi definitia »

HAPLOIDÍE s.f. (Biol.) Stare a ceea ce este haploid. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. haploïdie, cf. gr. haplos – o dată, eidos – formă]. Vezi definitia »

OSTEOPATÍE s.f. (Med.) Denumire generică a bolilor sistemului osos. [Gen. -iei. / < fr. ostéopathie, cf. gr. osteon – os, pathos – boală]. Vezi definitia »