PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

AORTORAFÍE s. f. sutură a aortei. (< fr. aortorrhaphie) Vezi definitia »

PATOGENEZÍE s. f. ansamblu de simptome provocate la omul sănătos prin aplicarea unei substanțe în doză homeopatică. (< fr. pathogénésie) Vezi definitia »

TAFONOMÍE s.f. Disciplină geologică care studiază condițiile de fosilizare a viețuitoarelor. [Gen. -iei. / cf. fr. taphonomie]. Vezi definitia »

POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație. Vezi definitia »