línie (línii), s. f. – 1. Dreaptă, dungă. – 2. Șir, rînd. – 3. Formație de trupe în ordin de bătaie. – 4. Legătură de comunicații. – 5. Rînd. – 6. Riglă. – 7. Stirpe, descendență. – 8. (Înv.) Măsură de dimensiuni, valorează 1/10 dintr-un deget (0,00246 m) în Munt. și 1/2 dintr-un palmac (0,00290 m) în Mold. – 9. Obiect cu care se băteau școlarii la palmă. Lat., it. linea (sec. XVIII). – der. liniuță, s. f. (riglă mică; cratimă); linia, vb. (a trage linii), folosit mai ales la part., cf. it. lineato; alinia, vb., format după fr. aligner; liniar (var. linear), adj., din fr. linéal; sublinia, vb., după fr. souligner. Vezi definitia »

ADÓPȚIE s. f. faptul de a adopta (1); înfiere. (< fr. adoption, lat. adoptio) Vezi definitia »

COMINÚȚIE s. f. reducere, împărțire în mici bucăți. ◊ rupere a unui os în mici fragmente. (< fr. comminution) Vezi definitia »

PARARITMÍE s. f. parasistolie. (< fr. pararythmie) Vezi definitia »

DIGLOSÍE s. f. 1. malformație dintr-o limbă bifidă. 2. coexistența, în aceeași țară, a două limbi diferite (una savantă și alta populară) sau a două stadii ale aceleiași limbi. (< fr. diglossie) Vezi definitia »