TANÍN s.n. Substanță organică de origine vegetală, folosită în special la tăbăcirea pieilor. [< fr. tanin]. Vezi definitia »

mărăsín s. n. – (Trans.) Semn rău. Origine îndoielnică. Der. din lat. male sanum „bolnav” (Drăganu, Dacor., IV, 741; REW 5257 și 7584; Candrea) este puțin convingătoare; mai curînd ar trebui să reprezinte lat. mala signa. Vezi definitia »

GENUÍN, -Ă adj. (Liv.) Natural, veritabil, pur. [Pron. -nu-in. / < lat. genuinus]. Vezi definitia »

PANCREOZIMÍN s.n. Hormon intestinal care determină secreția de enzime pancreatice. [Pron. -cre-o-. / < fr. pancréozymine]. Vezi definitia »

ANDÍN, -Ă adj. referitor la munții Anzi, din Anzi. (< fr. andin) Vezi definitia »