FACULTÁTE s. f. I. capacitate, aptitudine fizică, psihică sau intelectuală a cuiva care îi permite a se comporta și a acționa într-un anumit fel. ◊ însușire a unui fenomen, obiect, sistem etc. de a acționa, de a se dezvolta, de a rezolva ceva. II. unitate didactică, științifică și administrativă în cadrul unei instituții de învățământ superior. (< fr. faculté, lat. facultas) Vezi definitia »

VACUITÁTE s. f. (Livr.) Starea, însușirea a ceea ce este gol, vid. [Pr.: -cu-i-] – din fr. vacuité, lat. vacuitas, -atis. Vezi definitia »

egalitate in fata legii Vezi definitia »

stăulíște, stăulíști, s.f. (reg.) 1. loc unde a fost odată o stână; stăvărie, stâneică, stânișoară, stâniște. 2. (în forma : staoriște) târlă. Vezi definitia »

IMPUDICITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este impudic. [Cf. fr. impudicité]. Vezi definitia »