COMPÚS, -Ă, compuși, -se, adj., s. m. 1. Adj. Alcătuit din mai multe părți sau elemente; combinat. ◊ (Muz.) Măsură compusă = măsură formată din fracțiuni ale măsurii simple. (Gram.) Timp compus = timp format cu ajutorul unui verb auxiliar. (Bot.) Frunză compusă = frunză cu limbul constituit din mai multe foliole, dispuse pe un ax principal. Inflorescență compusă = inflorescență constituită din mai multe inflorescențe simple. Fruct compus = fruct constituit din mai multe fructe concrescute pe aceeași axă. 2. S. m. (Chim.) Combinație (4); corp compus (1). – V. compune. Vezi definitia »

tarháus s.n. (reg.) loc rău în munte. Vezi definitia »

GRUS s. n. (Constr.) Varietate de criblură. – Din germ. Grus. Vezi definitia »

CÁMPUS s.n. Așezare în care sunt amplasate unități de învățământ superior și locuințe pentru profesori și studenți. [< fr. campus, cf. lat. campus – câmp]. Vezi definitia »

TRÁCTUS s. n. (Anat.) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt, alcătuind un sistem – Din fr., lat. tractus. Vezi definitia »