guturái (-ie), s. n. – Răceală, coriză. – Var. gutunar. Lat. guttŭrālia, pl. de la guttŭrālis (DAR; REW 3930), cf. lat. gutturnia „tumoris inflatio”. Var. indică o încrucișare cu sb. gúntura, gunturač, cr. guntunar (Scriban; după DAR, de la guttŭrālis › guturar, cu disimilare). – Der. guturăi, vb. (a avea guturai); guturăios, adj. (care are guturai, răcit); guturăni, vb. (a răci). Vezi definitia »

neșticavái art. nehot. (înv.) niște. Vezi definitia »

ASSÁI adv. (Muz. ; ca indicație de execuție) Destul de, suficient. ◊ Allegro assai = mai repede decât allegro; adagio assai = mai rar decât adagio. [< it. assai]. Vezi definitia »

AI² interj. (Fam.) Exclamație cu sens interogativ. Te faci că nu înțelegi, ai? Vezi definitia »

Alai, Sustinatori „A venit cu toata ~” = A venit cu toti de-ai lui Vezi definitia »