SINCRONÍSM, sincronisme, s. n. Existența în același timp sau desfășurarea paralelă a două sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ◊ Sincronism sonor = simultaneitate a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în cinematografie și televiziune, realizată cu ajutorul camerei sincrone. – Din fr. synchronisme. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo]. Vezi definitia »

FAVÍSM s.n. (Med.) Anemie hemolitică provocată prin administrarea de sulfamide sau după ingerarea boabelor unei plante potagere. [< fr. favisme]. Vezi definitia »

ABOLIȚIONÍSM s.n. Mișcare politică în plină dezvoltare în prima jumătate a sec. XIX în S.U.A., prin care se propaga desființarea sclaviei negrilor cu scopul de a obține forță de muncă liberă pentru industria și agricultura capitalistă. [Pron. -ți-o-. / < fr. abolitionnisme]. Vezi definitia »

COMENSUALÍSM s. n. (Biol.) Formă de relații între două plante sau două animale, în care unul folosește resturile de hrană ale celuilalt. [Pr.: -su-a-. – Var.: comensalísm s. n.] – După germ. Kommensalismus, fr. commensalisme. Vezi definitia »