HÚLĂ s.f. Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; (p. ext.) furtună pe mare. [< fr. houle]. Vezi definitia »

CONVERGÉNȚĂ s. f. 1. faptul de a converge. ♦ teoria ~ței = teorie burgheză care preconizează evoluția celor două sisteme social-economice și politice, socialismul și capitalismul, spre un tip comun de societate, fără a fi nevoie de revoluția socială. 2. proprietate a unui fascicul de radiații de a-și micșora secțiunea, concentrându-se într-un singur punct. ◊ însușire a unui sistem optic de a transforma fasciculele paralele sau divergente în fascicule convergente. 3. (mat.) proprietate a unui șir și a unei serii de a fi convergente. 4. (biol.) apariție, în cursul evoluției, a unor caractere structurale sau funcționale aparent similare la specii înrudite, datorită adaptării la aceleași condiții de viață. (< fr. convergence) Vezi definitia »

budíncă (budínci), s. f. – Puding. Engl. pudding, prin intermediul fr. pudding, sau poate din pol. budyn și cu suf. -că (Cihac, II, 31). Vezi definitia »

CAVÉLĂ s.f. v. cavilă. Vezi definitia »

SUPERNÓVĂ s. f. novă de o strălucire extraordinară. (< fr. supernova) Vezi definitia »