RECOMPOZÍȚIE s.f. Recompunere; reconstituire a unui lucru. [< fr. recomposition]. Vezi definitia »

RETROVÉRSIE s.f. Retropoziție a unui organ anatomic. ♦ Înclinare a uterului posterior către sacru. [Gen. -iei, var. retroversiune (2) [în DN] s.f. / < fr. rétroversion]. Vezi definitia »

NEGÁȚIE s. f. 1. negare. ◊ judecată, propoziție care neagă ceva. ◊ semn grafic care arată o negație (în logică sau matematică). ◊ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziții. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului și afirmarea noului, unitatea dintre continuu și discontinuu în procesul dezvoltării. ♦ negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înțeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare și preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învățământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio) Vezi definitia »

FOTOCROMOGRAFÍE s. f. procedeu de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; fotografia obținută. (< fr. photochromographie) Vezi definitia »

ARISTOCRAȚÍE, aristocrații, s. f. Pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; p. gener. (în orânduirea sclavagistă) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în orânduirea feudală) clasă socială dominantă a nobililor. – Din fr. aristocratie. Vezi definitia »