GEOCRONOLOGÍE s. f. disciplină care, pe baza stabilirii vârstei geologice a straturilor, reconstituie succesiunea condițiilor în care s-au desfășurat fenomenele geologice. (< fr. géochronologie) Vezi definitia »

GEOGENÍE s.f. Ramură a geologiei care studiază originea și formarea Pământului. [Gen. -iei. / cf. fr. géogénie < gr. ge – pământ, genesis – naștere]. Vezi definitia »

LOGOPLEGÍE, logoplegii, s. f. (Med.) Imposibilitate de a pronunța unele cuvinte sau sunete; afazie, alalie. – Din fr. logoplégie. Vezi definitia »

pórție (pórții), s. f. – Rație, cotă, cotă-parte. – Var. porțiune. Fr. portion, it. porzione. Este dubletul lui porție, s. f. (Trans., Olt., impozit, contribuție); der. porțieș, s. m. (Maram., birnic). Vezi definitia »

TETRAPODÍE s.f. Metru ritmic în prozodia greacă, constând din două dipodii de același fel. [Gen. -iei. / < fr. tétrapodie, cf. gr. tetrapodia < tetra – cu patru, pous – picior]. Vezi definitia »