ASPIRÁȚIE, aspirații, s. f. 1. Năzuință, dorință intensă. 2. Procedeu de deplasare a unui fluid într-o conductă, prin micșorarea presiunii aerului din ea. [Var.: (înv.) aspirațiúne s. f.] – Fr. aspiration. Vezi definitia »

PATOFIZIOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază disfuncțiile organismului. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. pathophysiologie. Vezi definitia »

ZOOGENÍE s. f. Studiul dezvoltării animalelor. – Din fr. zoogénie. Vezi definitia »

CUMSECĂDÉNIE s. f. Calitatea unui om de a fi cumsecade. – Cumsecade + suf. -enie. Vezi definitia »

DIPLOPÍE, diplopii, s. f. Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect. – Din fr. diplopie. Vezi definitia »