CĂDÉRE, căderi, s. f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mișcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitației. ◊ Cădere de apă = diferență de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de la o oarecare înălțime; cascadă, cataractă. ♦ Lăsare în jos a unui lucru care continuă să fie în parte susținut. ♦ Deplasare a unui organ din poziția sa normală. Căderea mușchilor. ** Diferența dintre valorile pe care le ia o mărime în două puncte diferite. Cădere de potențial. ** (Med.; în sintagma) Cădere de tensiune = coborâre a tensiunii arteriale sub limita normală. 2. Desprindere a unei părți componente dintr-un organism. 3. Răsturnare a unui corp; surpare. 4. Fig. Ocupare, cucerire. Căderea Cartaginei. 5. Fig. Insucces, nereușită. 6. Competență, drept. Nu e în căderea lui să mă judece. 7. Nereușită, eșec. – V. cădea. Vezi definitia »

pericoláre, pericolắri, s.f. (înv.) primejduire. Vezi definitia »

PLUSVALOÁRE s. f. Valoare nou creată de către muncitorii salariați în procesul de producție peste echivalentul valorii forței lor de muncă și însușită gratuit de către patroni. ◊ Plusvaloare absolută = formă a plusvalorii obținută prin prelungirea zilei de muncă peste timpul de muncă necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativă = formă a plusvalorii care rezultă prin reducerea timpului de muncă necesar și mărirea corespunzătoare a timpului de supramuncă în urma creșterii productivității muncii. – Plus¹- + valoare (după fr. plus-value). Vezi definitia »

CALCIFIÉRE, calcifieri, s. f. Depunerea sărurilor de calciu, în (sau pe) anumite țesuturi din organismele vii, având ca urmare întărirea lor. [Pr.: -fi-e-] – V. calcifia. Vezi definitia »

RECROMÁRE s. f. tăbăcire cu crom a pieilor deja tăbăcite. (< recroma) Vezi definitia »