CARTOLOGÍE s. f. studiul analitic și istoric al hărților. (< fr. cartologie) Vezi definitia »

CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie. Vezi definitia »

CRANIOMALACÍE s.f. (Med.) Înmuierea oaselor craniului. [Gen. -iei. / < fr. crâniomalacie]. Vezi definitia »

CHEIROFOBIE (‹ gr. cheir „mînă” + phobos „frică”) s. f. Teamă patologică de a scrie. Vezi definitia »

XILOLOGÍE s. f. (Silv.) Știință a lemnului care cuprinde studiul structurii sale, al naturii organice, al compoziției chimice, al proprietaților mecanice, etc., al rezistenței, al defectelor și întrebuințării, al originii sale. (din fr. xylologie) [TLF] Vezi definitia »