DIALÉCTICĂ s.f. I. (Ant.) Arta de a ajunge la adevăr descoperind contraziceri în raționamentul adversarului. II. Teorie generală despre dezvoltarea naturii, societății și gândirii, precum și metodă de cunoaștere și de transformare a lumii. [Cf. fr. dialectique, germ. Dialektik, lat. dialectica, gr. dialektike < dialegomai – discut]. Vezi definitia »

a se duce duluță expr. (pop.) a fugi, a dispărea. Vezi definitia »

BILIRUBÍNĂ s. f. pigment biliar de culoare roșie, rezultat din descompunerea hemoglobinei. (< fr. bilirubine) Vezi definitia »

míșeniță, míșenițe, s.f. (reg.) amestec de oameni. Vezi definitia »

ieníță, ieníțe, s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »