pínță (pínțe), s. f. – Rozător de cîmp (Alactaga saliens). – Var. chință. Origine îndoielnică. În Munt. Trebuie să fie cuvînt expresiv, bazat pe chiț „interjecție emisă de șoarece” cu infix nazal; sau mai sigur, pornind de la *piț- „mic”, cf. piță, pănțăruș. Vezi definitia »

pișpăitúră, pișpăitúri, s.f. (înv.) șoaptă veninoasă (la urechea cuiva); pișpăit, cleveteală, intrigăraie. Vezi definitia »

ALÁRMĂ, alarme, s. f. 1. Anunțare a unei primejdii sau calamități care amenință populația; semnal prin care se anunță asemenea primejdii. ◊ Alarmă aeriană = semnal prin care, în timp de război, se anunță apropierea avioanelor inamice. 2. Neliniște, spaimă de care este cuprins cineva la apropierea unei primejdii. – Fr. alarme. Vezi definitia »

Vârșă de dimensiuni mici cu împletitura deasă și vârșogul îngust in care se prind numai peștii mici Vezi definitia »

METAGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Alternanța a două generații: sexuată și asexuată. 2. (Petr.) Faza finală a procesului de încarbonizare. [< fr. métagenèse, cf. gr. meta – după, genesis – generație]. Vezi definitia »