CONTÍNUUM s. n. 1. (Fil.) În filozofia clasică, realitatea materială considerată ca un tot, părțile căruia, unite între ele fără soluție de continuitate, au o limită unică și comună. 2. (Fiz., în sint.) Continuum spațio-temporal = Sistem de o coordonată temporală și trei spațiale, care permite localizarea oricărui obiect fizic sau eveniment. 3. (Mat.) Mulțimea numerelor reale, incluzându-le atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale. ♦ (P. ext.) O mulțime compactă, care nu se poate împărți în două submulțimi, astfel încât nici una dintre ele să nu conțină cel puțin un punct de acumulare al celeilalte. (lat. continuum < n. al lui continuus = continuu) [GDLC, MW] Vezi definitia »

VOLÚM s. n. I. 1. carte broșată sau legată. 2. diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spațiu ocupat de un corp. ◊ figură geometrică cu trei dimensiuni. ◊ mărimea spațiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globală. ◊ debit (de apă) al unei fântâni, al unui izvor, fluviu etc. 3. forță, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen) Vezi definitia »

ÓPIUM s. n. v. opiu. Vezi definitia »

BELGAUM, oraș în India (Karnataka), în M-ții Gații de Vest; 300,4 loc. (1981, cu suburbiile). Piață a bumbacului. Întreprinderi textile (bumbac), de ceramică, de prelucr. a lemnului și aluminiului. Vezi definitia »

PERIONÝCHIUM s. n. margine a epidermei care înconjură unghia. (< fr. périonychium) Vezi definitia »