DISLOCÁ vb. I. tr., refl. A (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta. ♦ A scoate sau a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ♦ (Mil.) A (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ♦ refl. (Despre terenuri) A se deplasa. [P.i. dislóc, 3,6 -că. / cf. it. dislocare, fr. disloquer]. Vezi definitia »

ATÂTÍCA adj. invar. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica. Vezi definitia »

deca- – Cuvînt gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”. Vezi definitia »

RECLASIFICÁ vb. I. tr. A clasifica din nou. [< re- + clasifica]. Vezi definitia »

TRÁNCA² v. tronca-tranca. Vezi definitia »