DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction]. Vezi definitia »

CLEISTOCARPÍE s. f. formare a fructului la florile cleistogame. (< fr. cléistocarpie) Vezi definitia »

CEREBROTONIE (‹ fr.) s. f. Componentă temperamentală caracterizată prin: tensiune nervoasă, înclinare spre meditație, conduită contradictorie, îndepărtare de contactele sociale. ♦ C. cronică = c. asociată cu tulburări funcționale ca: insomnie, oboseală cronică. Vezi definitia »

ENCEFALOMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment cerebral. [Gen. -iei. / < fr. encéphalomalacie, cf. gr. enkephalos – creier, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »

DELIBERÁȚIE s.f. (Rar) Deliberare. [< fr. délibération]. Vezi definitia »