Definita cuvantului deducție
DEDÚCȚIE s.f. Raționament logic prin care se obține o judecată nouă (numită concluzie) din două sau mai multe judecăți (numite premise), dintre care una trebuie să fie neapărat universală. [Gen. -iei, var. deducțiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. déduction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu deducție
SPELEOTERAPÍE s. f. tratarea unor boli (astm bronșic, bronșite etc.) prin utilizarea peșterilor sau salinelor. (< speleo- + -terapie2) Vezi definitia »
poșgánie, poșgánii, s.f. (reg.) 1. (cu sens colectiv) larvele unei insecte care stau agățate una de alta, formând un lanț. 2. adunătură, mulțime de copii. 3. rudă, rudenie. Vezi definitia »
ARTICULÁȚIE s. f. 1. (anat.) încheietură, nod; loc de inserție a unui organ pe altul; legătură (mobilă) între oase. 2. (tehn.) legătură între două corpuri solide, care permite rotirea lor în jurul unui ax. 3. mod de a pronunța un sunet. (< fr. articulation, lat. articulatio) Vezi definitia »
PERSEVERÁȚIE s. f. perseverare; (spec.) statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare exasperantă. (< fr. persévération, lat. perseveratio) Vezi definitia »
BIOINGINERÍE s. f. inginerie genetică. (după engl. bioengineering) Vezi definitia »