AUTOTIPÍE, (2) autotipii, s. f. 1. Procedeu fotochimic de executare a unui clișeu, care redă nuanțele de umbră și lumină prin descompunerea imaginii în puncte sau în linii. 2. Clișeu sau reproducerea unui clișeu, obținute prin autotipie (1). [Pr.: a-u-] – După fr. autotypie (< gr.). Vezi definitia »

ADJURÁȚIE, adjurații, s. f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration. Vezi definitia »

ACUMETRÍE s.f. Audiometrie. [Gen. -iei. / < fr. acoumétrie, cf. gr. akouein – a auzi, metron – măsură]. Vezi definitia »

EMBRIOGRAFÍE s.f. Parte a embriologiei care se ocupă cu descrierea embrionului. [Gen. -iei. / < fr. embryographie, cf. gr. embryon – embrion, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie. Vezi definitia »