OOLOGÍE s. f. Parte a ornitologiei care se ocupă cu studiul științific al ouălor. – Din fr. oologie. Vezi definitia »

DIPLOFONÍE s.f. Emisiune de două tonuri a vocii, datorită unei tensiuni inegale a coardelor vocale. [Gen. -iei. / < fr. diplophonie, cf. gr. diploos – dublu, phone – voce]. Vezi definitia »

HIDROGRAFÍE s.f. 1. Ramură a hidrologiei care studiază apele anumitor teritorii. ♦ Totalitatea apelor unei regiuni. 2. Știință care se ocupă cu ridicarea hărților marine. ♦ Totalitatea hărților care reprezintă o mare sau un ocean. [Gen. -iei. / < fr. hydrographie, cf. gr. hydor – apă, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ACROMELALGÍE s. f. afecțiune prin dureri paroxistice ale extremităților. (< fr. acromélalgie) Vezi definitia »

MALARIOTERAPÍE s.f. (Med.) Inoculare cu scop terapeutic a parazitului malariei; impaludare; paludoterapie. [Gen. -iei. / < fr. malariothérapie]. Vezi definitia »