oáră (óri), s. f. – 1. (Înv., rar) Oră, ceas. – 2. Dată. – Mr., megl. oară. Lat. hōra (Densusianu, Hlr., 223; Pușcariu 1213; Candrea-Dens., 1270; REW 4176), cf. alb. herë (Philippide, II, 644), it., prov. ora, fr. heure, sp., port. hora. Expresia a-și veni în ori (Bucov., Trans., Banat, a-și veni în fire) pare să aibă la bază același cuvînt. – Der. ao(a)re(a) (var. ao(a)ri), adv. (înv., o dată; cînd), cu a- adverbial, cf. alb. aherë. Vezi definitia »

CĂRPINÍȚĂ, cărpinițe, s. f. Arbore scund cu scoarță netedă, cenușie, cu frunze ovale, mici, dințate si cu flori în amenți (Carpinus orientalis). – Carpen + suf. -iță. Vezi definitia »

coardă penală expr. (peior.) 1. prostituată luată în vizorul poliției. 2. (deț.) homosexual pasiv. Vezi definitia »

ZOOCENÓZĂ, zoocenóze, s.f. Biocenoză animală. (din fr. zoocénose) [morf. DOOM] Vezi definitia »

cúrmă s.f. (reg.) ascuțiș, tăiș. Vezi definitia »