PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Var.: predicațiúne s. f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication. Vezi definitia »

MISOLOGÍE s. f. (Livr.) Ură față de rațiune. – Din fr. misologie. Vezi definitia »

CALISTENÍE s.f. Ansamblu de exerciții fizice pentru copii, care constau în special din mișcări rapide (marșuri și dansuri), făcute în ritmul muzicii. [Gen. -iei. / < fr. callisthénie, cf. gr. kallos – frumos, sthenos – forță]. Vezi definitia »

FRANCOFILÍE s.f. Prietenie față de Franța; galofilie. [Gen -iei. / < fr. francophilie]. Vezi definitia »

OFTALMODINÍE s. f. nevralgie oculară. (< fr. ophtalmodynie) Vezi definitia »