EVOLÚȚIE s.f. 1. Evoluare, dezvoltare, schimbare, transformare. 2. (spec.) Proces cu caracter istoric constând mai ales într-o formă a dezvoltării, care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. 3. Desfășurare, curs. 4. Mișcare largă (mai ales circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, de un avion etc. [Var. evoluțiune s.f. / cf. fr. évolution, it. evoluzione, lat. evolutio]. Vezi definitia »

COPORẤIE, coporâi, s. f. (Reg.) Coada coasei. [Pr.: -râ-ie] – Din magh. kaparó. Vezi definitia »

NEFELOMETRÍE s. f. (Chim.) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii, comparându-i transparența cu un preparat etalon. – Din fr. néphélométrie. Vezi definitia »

FIZIOGRAFÍE s. f. 1. descriere geomorfologică a unei regiuni. 2. știință care studiază caracteristicile exterioare ale Pământului. (< fr. physiographie) Vezi definitia »

CAUZALGÍE s.f. (Med.) Hiperestezie cu senzație de arsuri, care însoțește uneori rănile la nervi. [Pron. ca-u-, pl. -ii, gen. -iei, var. causalgie s.f. / < fr. causalgie, cf. gr. kausis – arsură, algos – durere]. Vezi definitia »