târtâită, târtâite s. f. (reg.) gaze intestinale. Vezi definitia »

GLOSEMÁTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii structuraliste care aplică teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. – Din fr. glossématique. Cf. engl. glossematics, germ. Glossematik. Vezi definitia »

PLEIÁDĂ s. f. 1. grup de șapte poeți greci din Alexandria; grup de poeți francezi dominat de Ronsard. ◊ grup de oameni iluștri cu aceleași concepții, preocupări etc. ◊ mulțime, totalitate. 2. ansamblul izotopilor unui element. ◊ grup de elemente chimice cu proprietăți asemănătoare. (< fr. pléiade, lat. Pleiades) Vezi definitia »

a fi în primeneală expr. (intl.) a ieși de la închisoare. Vezi definitia »

UITĂTÚRĂ, uitături, s. f. Faptul de a se uita; privire, aruncătură de ochi. ♦ Fel de a se uita, de a privi; căutătură. – Uita + suf. -ătură. Vezi definitia »