DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif]. Vezi definitia »

INVENTÍV, -Ă adj. care inventează; ingenios, cu fantezie creatoare. (< fr. inventif) Vezi definitia »

Adjectiv... GROSOLANI , GROSOLANE.. A fi nepoliticos , neamabil , uracios , needucat. Vezi definitia »

COMIZERATÍV, -Ă adj. (Rar) Compătimitor. [Cf. it. commiserativo]. Vezi definitia »

INFINITÍV, infinitive, s. n. (Gram.; adesea adjectival) Mod nepersonal, considerat drept forma-tip a verbului și care denumește acțiunea exprimată de verb fără referire la nuanțele ei modale, temporale sau personale. – Din fr. infinitif, lat. infinitivus. Vezi definitia »