SCADÉNT, -Ă, scadenți, -te, adj. (Despre datorii, obligații etc.) Ajuns la termenul prevăzut; care expiră, care trebuie onorat. – Din scadență (derivat regresiv). Vezi definitia »

COMANDAMÉNT s. n. 1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.). 2. (fig.) sentință, precept, normă, regulă. 3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria. ( Vezi definitia »

REALIZÁNT s.m. (Mat.) Discriminant. [< fr. réalisant]. Vezi definitia »

LINIMÉNT s.n. (Liv.) Medicament lichid sau semisolid pentru fricțiuni sau aplicații locale; alifie; (pop.) oblojeală. [< fr. liniment]. Vezi definitia »

CREZĂMẤNT, crezăminte, s. n. (Înv.) 1. Crezare, încredere. ◊ Loc. adv. Cu crezământ = cu adevărat, într-adevăr. ◊ Expr. A da (sau a pune) crezământ = a da crezare. A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut. 2. Înțelegere, față de cineva sau de ceva; considerație, milă. – Crede + suf. -ământ. Vezi definitia »