podán, podáni, s.m. (înv.) 1. supus rus, muscal. 2. persoană care era supusă la bir; clăcaș, șerb, iobag. 3. (reg.) îngrijitor. Vezi definitia »

SILVÁN, silvani, s. m. Fiecare dintre divinitățile romane considerate drept protectoare ale pădurilor, imaginate cu o față bestială, cu corpul păros și cu picioare și coarne de țap. – Din lat. silvanus, fr. sylvain. Vezi definitia »

tărpán (-ne), s. n. – Un fel de coasă. – Var. torpan, tîrpan. Tc. terpan (Bogrea, Dacor., III, 738). Vezi definitia »

MARȚIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (presupus locuitor) al planetei Marte. II. adj. (astrol.) care are signatura astrală a lui Marte. (< fr. martien) Vezi definitia »

TOARCIÁN s.n. (Geol.) Etaj al jurasicului inferior (lias). // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. to-ar-ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. toarcien]. Vezi definitia »