ger (géruri), s. n. – Frig foarte mare. Mr. ger. Lat. gĕlum (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 732; REW 3718; DAR), cf. it. gelo, prov., cat. gel, sp. hielo. – Der. Gerar, s. m. (ianuarie), pe care Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 224, îl considera rezultat al unei încrucișări a lat. Ianuarius cu ger, și Pascu, Beiträge, 10, drept rezultat al lui ghenar ‹ ngr. γενάρι; geros, adj. (glacial); gerui, vb. (a îngheța, a se face frig); geruială, s. f. (frig; promoroacă). – Cf. degera. Vezi definitia »

CHITANȚIÉR s.n. Carnet de chitanțe. [Pron. -ți-er, pl. -re. / < chitanță + -ier]. Vezi definitia »

GASTARBEITER [-BÁITĂR] s. m. muncitor de origine străină (în Germania). (< germ. Gastarbeiter) Vezi definitia »

BITTER [BÍTĂR] s. n. băutură amară, preparată prin macerarea anumitor substanțe în alcool de ienupăr. (< germ. Bitter, fr., engl. bitter) Vezi definitia »

scufiér, scufiéri, s.m. (înv.) persoană care confecționa scufii. Vezi definitia »