JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr. jonction) Vezi definitia »

POPULAȚIÚNE s.f. v. populație. Vezi definitia »

IMERSIÚNE s. f. 1. cufundare a unui corp într-un lichid; stare în care se află un asemenea corp. ◊ (în microscopie) introducerea între obiectiv și lamela care acoperă obiectul a unei picături de lichid pentru a spori puterea de separare a microscopului. 2. intrare a unui corp ceresc în conul de umbră al unui alt corp ceresc. (< fr. immersion, lat. immersio) Vezi definitia »

REPROBAȚIÚNE s.f. (Rar) Reprobare. [Cf. fr. réprobation, lat. reprobatio]. Vezi definitia »

PERTURBAȚIÚNE s. f. v. perturbație. Vezi definitia »