-SPONDILÍE elem. spondil²(o)-. Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio) Vezi definitia »

MEDITÁȚIE s.f. 1. Gândire, cugetare îndelungată și adâncă; meditare. 2. Poezie lirică filozofică în care poetul își pune unele probleme în legătură cu existența omenească. ♦ Scriere în proză asupra unui subiect filozofic, moral sau religios. 3. Lecție particulară (dată de un meditator). [Gen. -iei, var. meditațiune s.f. / cf. fr. méditation, lat. meditatio]. Vezi definitia »

SPIROBACTÉRIE, spirobacterii, s. f. Bacterie în formă de bastonaș curbat. Vezi definitia »

OTOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul urechii din punct de vedere anatomic și patologic. – Din fr. otologie. Vezi definitia »