Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE s. f. 1. parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau cuvinte cu aceeași funcție sintactică. 2. (log.) conectiv („și”) caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și falsă, când cel puțin una dintre componente este falsă. 3. figură de stil care enunță o observație din asocierea unor aspecte de viață contradictorii. 4. poziție a doi aștri care, la un moment dat, au aceeași longitudine cerească. (după fr. conjonction, lat. coniunctio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
ARTRODINÍE s.f. Artralgie. [Gen. -iei. / < fr. arthrodynie, cf. gr. arthron – articulație, odyne – durere]. Vezi definitia »
PẤRTIE pârtii s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat și marcat, prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă. (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina. Vezi definitia »
OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. homologie) Vezi definitia »
SCLEROMALACÍE s.f. (Med.) Ramolisment al scleroticii. [Gen. -iei. / < fr. scléromalacie]. Vezi definitia »
béstie (-ii), s.f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s.f., din fr. Vezi definitia »