Definita cuvantului ocărâre
OCĂRẤRE, ocărâri, s. f. (Rar) Acțiunea de a ocărî și rezultatul ei; ocară, mustrare, dojană. – V. ocărî.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ocărâre
Vorbire cu sine însuși; monolog. o atitudine maniacală îl împinde la un solilocviu (CONST.). 2 Scriere cu caracter de monolog. Celebre sînt solilocurile sfîntului Augustin. pl. -ii. și soliloc s.n. Vezi definitia »
DESCONCENTRÁRE s.f. Acțiunea de a desconcentra și rezultatul ei. [< desconcentra]. Vezi definitia »
COMPLETÁRE, completări, s. f. Acțiunea de a completa și rezultatul ei. ♦ Ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic. [Var.: complectáre s. f.] – V. completa. Vezi definitia »
INTERCONDIȚIONÁRE, intercondiționări, s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependență. [Pr.: -ți-o-] – Inter1-+condiționare. Vezi definitia »
EXPANDARE, expandări, s. f. (Tehn.) Operație tehnologică de mărire, pe o anumită lungime, a diametrului interior al unei țevi. Această lărgire se obține prin deformare plastică, pas cu pas, și se efectuează, de regulă, doar la unul din capetele țevii. Vezi definitia »