PLESIMETRÍE s.f. Folosirea plesimetrului. [Gen. -iei. / < fr. plessimétrie]. Vezi definitia »

PARTÍȚIE s.f. (Rar) Diviziune, separare. ♦ (Mat.) Descompunere a unei mulțimi într-o clasă de submulțimi disjuncte două câte două și a căror reuniune formează mulțimea dată. ♦ (În lingvistica matematică) Împărțirea cuvintelor după flexiune, necesară atunci când se tratează partea de vorbire, genul, clasificarea tipologică a limbilor etc. [Gen. -iei. / < fr. partition, cf. lat. partitio – împărțire]. Vezi definitia »

CLITROFOBÍE s. f. teamă patologică de ferestre închise, de aer închis. (< fr. clithrophobie) Vezi definitia »

PROPÓRȚIE s. f. 1. raport între părțile unui întreg și între acestea și întreg; raport stabilit între lucruri comparabile. 2. (pl.) dimensiune, amploare, mărime. ♦ a lua ĩi = a) a se dezvolta, a crește foarte mult; b) (fam.) a se îngrășa. 3. (mat.) egalitate între două rapoarte, având patru elemente constitutive. (< fr. proportion, lat. proportio) Vezi definitia »

EURITMÍE s.f. 1. Îmbinare armonioasă a elementelor componente ale unei opere de artă (sunete, mișcări, linii etc.). 2. Funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. ♦ Ritm regulat al pulsului. [Gen. -iei. / < fr. eurythmie, lat. eurythmia, cf. gr. eu – bine, rhythmos – ritm]. Vezi definitia »