CRENÉL s.n. 1. Deschizătură practicată într-un zid de apărare, care permite tragerea cu arma stând la adăpost de loviturile inamicului. 2. Ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. [Pl. -luri, -le. / cf. fr. créneau]. Vezi definitia »

ȘIPOȚÉL, șipoțele, s. n. Diminutiv al lui șipot. – Șipot + suf. -el. Vezi definitia »

săgețél s.m. sg. (înv.) 1. rogoz. 2. gladiolă. Vezi definitia »

ȘERPURÉL, șerpurei, s. m. (Pop.) Șerpișor. – Șarpe + suf. -urel. Vezi definitia »

HIDROGÉL, hidrogeluri, s. n. (Chim.) Gel în care mediul de dispersie este apa. – Din fr. hydrogel. Vezi definitia »