POZITIVÍSM s. n. 1. curent filozofic din sec. XIX-XX care neagă filozofia ca o reprezentare teoretică gene-ralizată a lumii, limitându-se la faptele confirmate de experiență și negând astfel posibilitatea cunoașterii esenței fenomenelor. 2. interes exagerat pentru problemele practice, materiale, tendință de a urmări numai avantajele imediate. (< fr. positivisme) Vezi definitia »

POINTILÍSM s.n. v. poantilism. [DEX'98] Vezi definitia »

GEOTACTÍSM s. n. deplasare a unei celule, a unui organism în funcție de acțiunea gravitației; geotaxie, geotropism. (< fr. géotactisme) Vezi definitia »

RETROGNATÍSM s.n. Conformație a feței caracterizată prin insuficienta dezvoltare a maxilarului inferior. [Gen. -iei. / < fr. rétrognatisme, cf. lat. retro – înapoi, gr. gnathos – falcă]. Vezi definitia »

ARIANÍSM s. n. Doctrină creștină formulată de preotul Arie, care nega natura divină a lui Cristos. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. arianisme. Vezi definitia »