bord (bórduri), s. n. – 1. (Trans.) Piatră, pietricică. – 2. (Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la botf-. După Diculescu, Elementele, 490, provine din lat. *bŏlĭdum ‹ βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea, Dacor., III, 594, care face din bord baza lui bordei. – Der. bordan, s. m. (stîncă); bordos, adj. (puternic, viteaz). Vezi definitia »

BARD, barzi, s. m. (La vechii celți) Poet care compunea și recita cântece războinice și religioase. ♦ Poet (național). – Fr. barde (lat. lit. bardus). Vezi definitia »

LEZÁRD I. s. m. șopârlă. II. s. n. piele de șopârlă tăbăcită. (< fr. lézard) Vezi definitia »

HIDROPERICÁRD s.n. (Med.) Acumulare a unei serozități în pericard. [< fr. hydropéricarde]. Vezi definitia »

CORD³, corduri, s. n. Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare. – Et. nec. Vezi definitia »