DELFÍN¹, delfini, s. m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroși dinți conici, și care trăiește în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (Art.) Constelație din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu fața în jos, înaintează la suprafața apei prin mișcarea simultană și simetrică a brațelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino. Vezi definitia »

IZOHALÍN, -Ă adj. (Geol.) Cu salinitate constantă. // s.f. Linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină. [< fr. isohaline]. Vezi definitia »

PIN¹ prep. v. prin. Vezi definitia »

in s. invar. (tox.) instrumentarul necesar inhalării cocainei, compus dintr-un pai de plastic și de o oglinjoară. Vezi definitia »

peșín adv. – 1. În numerar. – 2. Îndată, numaidecît. – Var. înv. peșim. Mr. pișim. Tc. (per.) peșin „anticipat” (Șeineanu, II, 293; Lokotsch 1662; Ronzevalle 59), cf. ngr. πεσίν, iud. sp. pišin „numaidecît”. – Der. peșingea, adv. (înv., numerar), din tc. peșinci. Vezi definitia »