Definita cuvantului omologa
OMOLOGÁ, omologhez, vb. I. Tranz. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. ♦ A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). ♦ A accepta un tip de produs și a aproba fabricarea lui (în serie). – Din fr. homologuer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu omologa
BARANGA, Aurel (1913-1979, n. București), dramaturg și publicist român. Versuri avangardiste („Poeme cu orbi”), un volum de proză reportericească („Ninge peste Ucraina”), drame și farse satirice, inspirate din actualitate („Opinia publică”, „Viața unei femei”). Mici fabule în versuri. Vezi definitia »
NUGÁ, nugale, s. f. Preparat de cofetărie făcut din albuș de ou, zahăr (sau miere) și nuci (sau alune), pus de obicei între două vafele. – Din fr. nougat. Vezi definitia »
scărigá, scăríg, vb. I refl. (reg.) a se cățăra pe crengile unui pom, a se urca de pe o creangă pe alta; a trece cu greu un obstacol prin urcare pe el. Vezi definitia »
INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. Tranz. (La pers. 3) A deștepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. Intranz. (Înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare. Vezi definitia »
străfigá2, străfíg, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra. Vezi definitia »