CRITICÍSM s. n. 1. denumire dată de Kant filozofiei sale, considerând „critica cunoașterii” drept condiție prealabilă a oricărei cercetări filozofice. 2. tendință majoră în cultura modernă de autonomizare, de afirmare a raționalității și individualității. 3. tendința de a critica cu orice preț, fără discernământ, de a exagera laturile negative ale lucrului criticat. (< fr. criticisme) Vezi definitia »

LAXÍSM s.n. Sistem (teologic, filozofic, politic) tolerant. [< fr. laxisme, cf. lat. laxus – slab]. Vezi definitia »

vaginísm s. n. Vezi definitia »

SURDOMUTÍSM s. n. Deficiență audio-verbală complexă datorată absenței congenitale sau pierderii timpurii a auzului; surdomutitate. – Surd + mutism. Vezi definitia »

MUTAȚIONÍSM s.n. Teorie idealistă care afirmă dobândirea în mod brusc de caractere noi, care, transmise prin ereditate, dau naștere la specii variate. [Pron. -ți-o-. / < fr. mutationnisme]. Vezi definitia »