DECONSTRUCTIVÍSM s. n. (cf. engl. deconstructive [analysis], după constructivism) Școală (teoretică și practică) în critica filozofică și literară, întemeiată pe deconstrucție, conturată în cultura americană după 1970, cu un impact deosebit asupra gândirii și practicii literare. Utilizat de J. Derrida în mai multe lucrări, deconstructivismul literar proclamă eliberarea limbajului figurat de necesitatea de a exprima un adevăr și deschide posibilități nelimitate interpretării, care nu mai este obligată să țină cont de intenția autorului sau de alte determinări exterioare textului ca surse ale semnificației. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

VOLTAIRIANÍSM s.n. v. volterianism. Vezi definitia »

ANTICLERICALÍSM s.n. Mișcare îndreptată împotriva privilegiilor bisericii și ale clerului. [Cf. fr. anticléricalisme]. Vezi definitia »

CONSTITUȚIONALÍSM s. n. 1. guvernare, regim constituțional. 2. (med.) concepție care are în vedere constituția individuală în explicația diferitelor afecțiuni. (< fr. constitutionnalisme) Vezi definitia »

LÍBER-SCHIMBÍSM s.n. (Ec.) Politică economică care reclamă libertatea comerțului, renunțarea la taxele vamale protecționiste și neamestecul statului în treburile întreprinzătorilor. [După fr. libre-échange]. Vezi definitia »