stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze. Vezi definitia »

REPARTITÓR s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr. répartiteur) Vezi definitia »

hohoritór, hohoritoáre, adj. (reg.) 1. urât, neplăcut. 2. rătăcitor. Vezi definitia »

SUDÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specializat în lucrări de sudură. (< fr. soudeur) Vezi definitia »

ÎNFĂȘURĂTÓR, -OÁRE, înfășurători, -oare, adj. (Rar) Care servește la înfășurare, care înfășoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfășoară hârtia la ieșirea din mașina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfășura + suf. -ător. Vezi definitia »