tîlc (-curi), s. n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicație. – 3. Semnificație, sens. Sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s. f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istorisește cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s. m. (interpret; exeget). Vezi definitia »

DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque]. Vezi definitia »

-SÚLC Element secund de compunere savantă cu sensul „despicat”, „crestat”. [< lat. sulcare – a brăzda]. Vezi definitia »

ORICÁLC s. n. metal prețios (bronz) la greci și romani, pentru confecționarea de bijuterii și de statui. (< fr. orichalque, gr. oreikhalkos) Vezi definitia »

BALC, com. în jud. Bihor, pe Barcău; 3.719 loc. (1991). Biserică (sec. 13). Vezi definitia »