ORDINARIÁT, ordinariate, s. n. (Înv.) Organ administrativ care conducea o episcopie catolică; consistoriu. – Din lat. ordinariatus, fr. ordinariat. Vezi definitia »

imdát, imdáturi, s.n. (înv.) 1. trupe de ajutor turcești. 2. dare în bani la Poartă pentru întreținerea trupelor trimise în ajutor. Vezi definitia »

EPISTÁT, epistați, s. m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofițer de poliție; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [Var.: ipistát s. m.] – Din ngr. epistátis. Vezi definitia »

ÎNCRUCIȘÁT¹ s. n. Încrucișare. – V. încrucișa. Vezi definitia »

ipát (-ți), s. m. – Consul. Gr. ὔπατος (DAR). Sec. XVII, înv.; pare simplu împrumut literar. – Der. ipatic, s. m. (consul), din gr. ὑτατιϰός; ipatie, s. f. (consulat), din gr. ὑταπεία. Vezi definitia »