trifnít, -ă, trifníți, -te, adj. (reg.) 1. cherchelit, afumat. 2. smintit, țicnit. Vezi definitia »

CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita) Vezi definitia »

sărărít s.n. (înv.) impozit care se percepea pe extragerea sării (pentru nevoile individuale). Vezi definitia »

ELECTROLÍT s.m. Substanță care se poate descompune sub influența unui curent electric. [< fr. électrolyte, cf. fr. électro-, gr. lytos – descompus]. Vezi definitia »

REZINÍT s.m. Constituent al cărbunilor fosili, provenind din rășini, ceară și alte substanțe. [Et. incertă]. Vezi definitia »