ÎNCRÉDE, încréd, vb. III. 1. Refl. A pune temei pe cinstea, pe sinceritatea cuiva; a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva. ♦ (Pop.) A avea încredere prea mare în sine; a se fuduli. ♦ A crede spusele cuiva, a da crezare. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A încredința ceva cuiva. – În + crede. Vezi definitia »

proiectul verde expr. (tox.) marijuana. Vezi definitia »

PERSEÍDE s. f. pl. Ploaie periodică de stele din direcția constelației Perseu, care apare la mijlocul lunii august. – Din fr. perséides. Vezi definitia »

AZÍDE (‹ fr. {i}) s. f. pl. 1. Săruri instabile ale acidului azothidric. 2. Combinații organice cu formula generală RN₃ sau RCON₃, instabile, care se descompun prin încălzire, uneori cu explozie. Vezi definitia »

amonitíde s.n. pl. Ordin de cefalopode fosile: amoniții, ceratiții și goniatiții. (< fr. ammonitidés) Vezi definitia »