prostălaúcă, prostălaúce, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă, năucă, neghioabă. Vezi definitia »

SINÁPSĂ s.f. (Biol.) 1. Punct de contact între doi neuroni. 2. Proces de împerechere a cromozomilor omologi în meioză. [< fr. synapse, cf. gr. synapsis – legătură]. Vezi definitia »

SUBGRÍNDĂ, subgrinzi, s. f. Grindă de lemn, de lungime relativ mică, așezată sub o grindă principală a unei construcții, în dreptul unui reazem, pentru a asigura construcției o rezistență mai mare. – Sub¹- + grindă. Vezi definitia »

urzícă (urzici), s. f. – Plantă din familia urticaceelor (Urtica dioica, U. urens). – Mr. urdzîca, megl. urzică, istr. urzikę. Lat. urtῑca (Pușcariu 1840; REW 9090), cf. it. ortica, prov., cat., sp., port. ortiga, fr. ortie. Trecerea lui ti › zi este anormală, totuși cf. abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordiga ‹ lat. *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu gr. ἀδίϰη „urzică” (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583). – Der. urzica, vb. (a bate cu urzica); urzicar, s. n. (loc de urzici; s. m., fluture, Vannesa urticae); urzicea, s. f. (varietate, de urzică, Urtica urens); urzicuță, s. f. (verbină). Urzicariu, s. n. (Trans., cearșaf) nu pare clar. – Der. neol. urticarie, s. f., din fr. urticaire. Vezi definitia »

búlă (búle), s. f. – Glob; bășică. – Mr. vulă „sello”. Lat. bulla (sec. XIX); în mr., din ngr. βοῦλλα. Vezi definitia »