Definita cuvantului urzică
urzícă (urzici), s. f. – Plantă din familia urticaceelor (Urtica dioica, U. urens). – Mr. urdzîca, megl. urzică, istr. urzikę. Lat. urtῑca (Pușcariu 1840; REW 9090), cf. it. ortica, prov., cat., sp., port. ortiga, fr. ortie. Trecerea lui ti › zi este anormală, totuși cf. abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordiga ‹ lat. *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu gr. ἀδίϰη „urzică” (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583). – Der. urzica, vb. (a bate cu urzica); urzicar, s. n. (loc de urzici; s. m., fluture, Vannesa urticae); urzicea, s. f. (varietate, de urzică, Urtica urens); urzicuță, s. f. (verbină). Urzicariu, s. n. (Trans., cearșaf) nu pare clar. – Der. neol. urticarie, s. f., din fr. urticaire.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu urzică
CANICULĂ (‹ fr., lat.) s. f. Căldură mare, specifică zilelor de vară; arșiță. ♦ Perioadă de timp, caracterizată, de obicei, prin temperaturi mari, cuprinsă între 22 iul. și 23 aug., cînd steaua Sirius (din constelația Cîinele Mare) răsare și apune o dată cu Soarele. Maxima absolută din România a fost de 44,5ºC (10 aug. 1951, la stația Ion Sion, jud. Brăila). Vezi definitia »
POLIACHÉNĂ s.f. Fruct compus din mai multe achene. [Pron. -li-a-. / < fr. polyakène]. Vezi definitia »
subreánă s.f. (reg.) nume de pește. Vezi definitia »
sineálă (-éli), s. f. – Vopsea albastră, indigo. Bg., rus. sinilo, din sl. sini „negru” (Cihac, II, 336; Tiktin; Iordan, Dift., 82), cf. sein. – Der. sineli (var. sinili), vb. (a clăti rufele cu albăstreală); sineliu (var. siniliu), adj. (albăstriu). În Mold. Vezi definitia »
EPIFRÁZĂ s.f. Figură retorică prin care se adaugă unei fraze care pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. [< fr. épiphrase, cf. gr. epi – peste, phrasos – frază]. Vezi definitia »